marți, 9 februarie 2010

O spun

Sunt atat de singura incat nu mai aud nici ecoul sufletului care te cheama neincetat... As putea sa rog trandafirii...sa-ti sopteasca cu fosnet de petale cat de dor imi e... as putea ruga pasarile... sa-ti cante cu triluri jucause cat de mult imi lipsesti....as putea ruga stelele sa-ti scrie pe cerul instelat cat de mult te iubesc...
Dar nimeni...si nimic nu poate reda dimensiunea dorului pe care-l simt...
Daca fiecare lacrima de dor, ce mi-a udat obrazul te-ar aduce macar cu un centimetru mai aproape de mine acum ti-as simti atingerea...te-as strange la piept...si-atunci ultima lacrima va cadea...pe buzele tale....
Mi-ai spus ca iti sunt draga, si tu-mi esti drag...chiar foarte drag, dar cursul vietii tale eu n-am dreptul sa-l stric...
Si totusi asta nu ma poate impiedica sa simt ceea ce simt...
De dorul tau ascult sunetul inimii si numar razele din soare, de dorul tau...ascult soaptele nerostite si-mi rog sufletul sa te mai sarute o data, de dorul tau ...modelez vise si le dau sperante , punand in ele sufletul meu ...sufletul tau ...de dorul tau ...sufletu-mi plange cu stropi de iubire ...cu care te sarut neincetat...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu