iubrea

cea mai complicata forma de iubire,care necesita sincronizare si rezonanata intre 2 persoane...iar psihicul oamenilor este atat de diferit...dar nu incetam sa cautam perfectiunea,pentru care am fost creeati... iubirea -  ura,  pamantul - apa , soarele- luna , noaptea- ziua... si totusi ea exista

iunie - fan trup

A fan cosit... DA A FAN COSIT e    adierea adusa cu tine... acum sa ne intindem trupurile sa lasam truda zilelor, sa ne scufundam... in miros de iarba cosita... sa iau un fir si peste trupul tau  sa-l port...sa te ating si sa mai doresc sa te ating... apoi sa sarut locul unde te-a atins firul... mirosi a fan cosit proaspat .... rup cu buzele fanul de pe trupul tau vreau sa imi   umplu  trupul de mirosul tau... apoi sa fugim la scalda ...goiiiiiiiiiiiii in apa calda a zilei de iunie sa iti culeg de pe buze aroma cireselor coapte si sa fim doar noi!!!! in iunie in fan cosit si in apa care susura a dragoste!!!

O spun

Sunt atat de singura incat nu mai aud nici ecoul sufletului care te cheama neincetat... As putea sa rog trandafirii...sa-ti sopteasca cu fosnet de petale cat de dor imi e... as putea ruga pasarile... sa-ti cante cu triluri jucause cat de mult imi lipsesti....as putea ruga stelele sa-ti scrie pe cerul instelat cat de mult te iubesc...
Dar nimeni...si nimic nu poate reda dimensiunea dorului pe care-l simt...
Daca fiecare lacrima de dor, ce mi-a udat obrazul te-ar aduce macar cu un centimetru mai aproape de mine acum ti-as simti atingerea...te-as strange la piept...si-atunci ultima lacrima va cadea...pe buzele tale....
Mi-ai spus ca iti sunt draga, si tu-mi esti drag...chiar foarte drag, dar cursul vietii tale eu n-am dreptul sa-l stric...
Si totusi asta nu ma poate impiedica sa simt ceea ce simt...
De dorul tau ascult sunetul inimii si numar razele din soare, de dorul tau...ascult soaptele nerostite si-mi rog sufletul sa te mai sarute o data, de dorul tau ...modelez vise si le dau sperante , punand in ele sufletul meu ...sufletul tau ...de dorul tau ...sufletu-mi plange cu stropi de iubire ...cu care te sarut neincetat...

 

Floarea gandului meu

Am adunat in seara asta floarea gandului meu, din gradina viselor mele , am privit-o , am mangaiat-o si apoi i-am daruit o picatura de speranta ...lacrima....Iubesc?! sunt in cumpana ... Trebuie sa inveti sa patrunzi in sufletul oameniilor , dincolo de pojghita aparentelor , si sa fim constienti de posibilitatile noastre , dar si de responsabilitatile pe care ti le asumi.Si mai trebuie ceva . Rabdare, sa astepti , si sa fi pregatit pentru intlnirea cu adevarata dragoste. Daca ai stiut sa o recunosti , daca nu i- ai intins mana si ti-ai intrors privirea de la ea pentru a urmari zborul capricios al unui fluture sau a unei libelule , o vei cauta in zadar. Daca vine prea tarziu...?Asa ca te invit sa te gandesti si nu putin .Si sa -ti intinzi manuta spre lumina si caldura pe care o consideri mai placuta, Cea mai mare dovada de dragoste pe care un barbat poate sa o dea celei pe care o iubeste , cand aceasta s-a hotarat sa sa-i dovedeasca dragostea ei , ar fi sa-i spuna , parafazand un citat ...,, te iubesc prea mult , pentru ca printro imbratisare fugara sa te dezgust de dragoste"

sti?

Sti?...Gandurile se aduna uneori ,asa multe, multe, roiesc in jurul iunei ideei,zboara ,zumzaie ,intuneca somnul,strivesc clipa de linite ,liniste...nu-i nicicand si cand nu-i liniste lumea ti se pare o moara uriasa,doua pietre de moara imense ,in care te imping gandurile nascute din intrebari ,din indoieli.Nu-mi mai gasesc linistea de la o vreme....Pot agata intrebariile mele de cugetul cuiva?Ma por rezema pe vreun sfat,in vreo privire intelegatoare, mangaietoare?La urma urmei ce inseamna increderea intre oameni,intre prieteni?Dezinteres? Convingeri comune?Dincolo de toate acestea, de frica ,de rautate ,dincolo de orgoli ,de toate slabiciunile noastre mai putem spera in acceptare,mai putem culege fructele intelegeri semenilor nostri? M-am prabusit intro apa adanca,de care imi fusese o sete cumplita.Am adormit intrun somn neintrerupt,somn greu cu zavoarele trase .M-am coborat in somnul aceela,lasand totul vraiste,si ganduri ,intrebari si indoiala.N-am luat cu mine decat regrete,regrete tarzi,invadatoare ca niste ape subterane,regrete ce le-am tarat cu mine in somnul aceela adanc in care am plonjat cu ultimul fior de sete.De-as putea uita totul?! Dar cum sa uiti ca ai trait?1 Intrun anume sens uitarea inseamna sinucidere.Cum sa te poti uita pe tine insuti? Si cine se poate abstrage de la gestul ce l-ai facut? Ar insemna sa te excluzi din propria istorie.De fapt uitare nu e niciodata ,ci doar aripa gandului iertator.Dar nu asta e important ci faptul ca azi noapte am fost iar la geamul tau pe o adiere de vant,dar nu dormeai.Am sa ma cert cu tine.... de ce nu dormi ?Daca dormeai patrunde-am in camera pe langa geam si iti mangaiam obrajorii si pleoapele si genele si ochii,si buzele si te sarutam dulce.....Acum te las ...ca vin la tine ....euuuuuuuuuuuuu

sti?